Ca lider, trebuie să ai grijă mai întâi de tine, ca să poți avea grijă de oamenii tăi. Nu suntem zei. Ai modestia de a-ți accepta umanitatea, cu această ecuație perpetuă de rezolvat, în care avem de echilibrat curajul și vulnerabilitatea, care sunt mereu proporționale, într-un rezultat pre-setat a fi cu plus.
Executiv-coachii profesioniști au rolul și marea responsabilitate de a lucra cu liderii, performeri în domeniul businessului. Mentalitatea de performeri a acestor lideri îi conduce către a avea un coach, deoarece toți acești campioni știu că ceea ce stă între potențial și performanță, se numește interferență, și de unul singur este foarte greu să poți vedea și curăța toate aceste interferențe, în timp util, fie că acestea sunt ele emoționale, mentale sau fizice.
Leaderii întâlnesc coachii profesioniști în diferite momente ale carierei lor, uneori se află în vârf, alteori se îndreaptă spre vârf și au nevoie de o acompaniere profesională de natură a revela și cataliza folosirea 100% a potențialului lor. Majoritatea directorilor de HR performanți, sunt pro-activi, pregătiți că va veni momentul în care liderii vor avea nevoie de acompaniere, și știu că trebuie să aibă la îndemână o lista de coachi, pe care sa o propună pro-activ, pentru a scurta momentele de criză personală, în care singurătatea alergătorului de cursă lungă devine apăsătoare, emoțiile neconstructive pot pun stăpânire prea mult pe lider, iar capacitatea de a străluci, logic și intuitiv să descrească dramatic, și să înceapă în cascadă o serie de decizii slabe. Nu suntem zei. Avem momente de cumpănă, sau momente de îndoială, sau momente în care nu avem suficientă claritate. Iar aceste îndoieli nu le putem împărtăși cu subalternii noștri, pentru a nu-i confuza și demotiva.
Sub imensa presiunea așteptărilor liderii care se află în vârful carierei lor -sunt de multe ori singuri și lipsiți de siguranța conversațiilor oneste. Ei simt profund presiunea așteptărilor: cu cât au zburat mai sus, cu atât sunt mai mari și mai intense așteptările organizației față de ei. Există frecvent așteptări foarte mari în ceea ce privește rapiditatea în atingerea unor obiective din ce în ce mai mari, cu amenințarea corespunzătoare de penalități personale, de carieră sau financiare, dacă aceste obiective nu sunt atinse.
Se mai poate întâmpla, ca unii lideri care au avut traume in gestionarea carierei, să se concentreze prea mult pe această gestionare a propriei cariere, și e prăbușesc pentru că, fără să își dea seama, se concentrează aproape exclusiv pe sine. Este un așa numit "punct orb", ceva nu știi că nu știi. În acest proces, ei îi pot lăsa în urmă pe cei pe care îi conduc, care, prin urmare, nu implică până la capăt angajamentul de care e nevoie pentru a îndeplini agendele organizaționale, mai ales atunci când apar provocări. Deci, singurătatea este transferată în jos cu repercusiuni.
Alți lideri care au avut o promovare rapidă, se află în fața unei presiuni din ce în ce mai complexe, iau decizii semnificative în contexte cu incertitudine considerabilă, dar cu oportunități inadecvate pe fondul intensității acelei presiuni și inaccesibilității la a purta conversații sigure, în care să clarifice, să re-cadreze, sau să creeze și planifice strategic ceea ce vor cu adevărat să facă.
Jertfele în atingerea vârfului performanței sunt și ele unele din cele mai populare conversații ale liderilor de azi, acestea le fură puterea și îi transformă, pe nesimțite, în victime. Cei care au făcut sacrificii uriașe - personale, emoționale și fizice - pentru a ajunge pe culmile succesului , la un moment dat, sunt conștienți de valoarea pe care au generat-o, până la acel moment, dar sunt prea epuizați pentru a duce până la capăt alegerile, sau, și neavând grijă de ei, nu mai pot avea grijă de oamenii lor, si deși strategia a fost magnifică, execuția eșuează.
La un moment dat pentru liderii din toate aceste situații, nevoia și căutarea sinelui, a realinierii la valorile personale și la o stare de echilibru- devin imperative. Ei trebuie să se redescopere pe ei înșiși, să-și ia în control anumite laturi umbroase ale personalității care au ieșit la iveală sub sters, pentru a-și putea apoi articula alegerile pe mai departe și a gestiona implementarea lor.
Fiecare lider își dă seama că poate și trebuie să reducă singurătatea mai întâi, articulând și împărtășind „ceea ce este” cu un coach care este neutru și plin de compasiune, dar în același timp este provocator și atent la re-aprinderea și stimularea flăcării potențialului liderului. Cu un coach re-creezi un spațiu în care te simți în siguranță să explorezi perspective. Drept urmare, liderii se pot conecta profund cu ei înșiși, pot recunoaște de ce au nevoie, pot stabili apoi un alt tip de conexiune cu mediile lor și cu relațiile lor și pot găsi pacea interioară - un rezultat de coaching pe care clienții mi-l spun din ce în ce mai mult și care descătușează atingerea unor noi niveluri de performanță personală.
Închei prin a sublinia ca acela ce vrea să-și ajute echipa, trebuie să înceapă cu el.
„Înțelegem o altă persoană în același mod în care ne înțelegem pe noi înșine. Ceea ce nu înțelegem în noi înșine, nu înțelegem nici la cealaltă persoană”. C.G.Jung
Singurătatea de cursă lungă este doar o opțiune astăzi. Ai alegeri care îți pot scurta și îndulci drumul spre performanță.
Comments